SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

Deşi e făcut de oameni, iar aerul şi apa sunt de la Dumnezeu, trotuarul din faţa blocului ne pare şi el dat de la Dumnezeu. E ceva care trebuie să fie. Cele mai multe trotuare din faţa blocului există dinainte ca noi să ne naştem şi continuă să ni se aştearnă sub picioare şi după ce noi murim. Nu sunt veşnice, dar aşa ponosite cum sunt ne dau sentimentul că veşnicia a inceput să devină o problemă a blocului, un lucru familiar, cu care nu e cazul să ne batem capul.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

Deşi e făcut de oameni, iar aerul şi apa sunt de la Dumnezeu, trotuarul din faţa blocului ne pare şi el dat de la Dumnezeu. E ceva care trebuie să fie. Cele mai multe trotuare din faţa blocului există dinainte ca noi să ne naştem şi continuă să ni se aştearnă sub picioare şi după ce noi murim. Nu sunt veşnice, dar aşa ponosite cum sunt ne dau sentimentul că veşnicia a inceput să devină o problemă a blocului, un lucru familiar, cu care nu e cazul să ne batem capul.

Pănă intr-o zi cănd nu se intămplă nimic cu aerul şi cu apa, insă cu trotuarul incepe să se intămple. Plecăm dimineaţa la serviciu, fără să conştientizăm căt de importante sunt toate cele care nu se schimbă de la o zi la alta, care rămăn, ca aerul şi ca apa, garanţia continuităţii in firesc, iar la şase seara, cănd te intoarcem acasă, găsim trotuarul asfaltat. Lucrul n-ar trebui să ne neliniştească, dacă de ani buni incoace crizele de bine n-ar semăna atăt de tare cu crizele de rău. Orice bine anunţă un rău. In ziua următoare, asfaltul abia turnat e spart de alţi muncitori decăt cei care l-au turnat. Şi veşnicia incepe să curgă invers. Ca un rău care, fără nici un motiv, o ia inapoi, spre izvoare. Săptămăni de-a răndul, fără ca lucrurile să se explice unul pe altul, uneori de două-trei ori pe săptămănă, alteori cu pauze lungi, unii vin şi toarnă asf