De cateva luni, asistam la o deteriorare accentuata a mediului economic mondial. In principal, exista patru motive care explica aceasta recesiune.
In primul rand, acumularea unor pierderi enorme in sistemul bancar mondial (peste 400 de miliarde de dolari), ca urmare a crizei creditelor ipotecare din SUA, cu repercusiuni semnificative in Europa si Asia. In al doilea rand, cresterea fara precedent a pretului titeiului din cauza deteriorarii situatiei politice in tari exportatoare de petrol, precum Iran, Irak si Venezuela.
In al treilea rand, cresterea pretului alimentelor la nivel mondial din cauza accentuarii procesului de incalzire globala, care a dus la cresterea inflatiei in toate tarile europene (in octombrie s-a inregistrat cea mai mare rata a inflatiei din 2001). Si nu in ultimul rand, deteriorarea pietelor de capital din principalele centre financiare.
In aceeasi perioada, in Romania observam o deteriorare a fundamentelor economice. La nivelul politicii fiscale se construiesc proiectii prociclice, iar contul curent extern inregistreaza deficite din ce in ce mai mari, pe fondul scaderii finantarii din investitii straine directe si a acumularii de datorie. Politica salariala este marcata de cresteri nesustenabile, care conduc la diminuarea competitivitatii produselor romanesti. Reformele structurale au fost practic inghetate, ceea ce a determinat acumularea de pierderi si cresterea deficitelor cvasi fiscale.
Pensiile au fost majorate fara sa existe o strategie de sustinere a acestei cresteri si fara ca Guvernul sa se gandeasca la deficitele substantiale pe care imbatranirea populatiei o sa le genereze in anii urmatori. Ministerele si administratiile locale nu au capacitatea de a cheltui eficient si la timp resursele bugetare, cu atat mai putin pe cele europene. In domeniul sanatatii, chiar daca resursele au tot crescut, serviciile sani
