Bolile si mortalitatea la sat au valori mai mari decat la oras, speranta de viata a taranilor este mai mica decat a orasenilor, mult mai multi oameni de la tara au incapacitati locomotorii de lunga durata sau permanente.
Acestea sunt cateva dintre concluziile unui studiu al cercetatorului Ioana Petre, de la Institutului de Sociologie din Bucuresti, informeaza "Gandul" in editia de luni.
Saracirea tot mai accentuata a satelor romanesti dupa 1989, modul de viata plin de lipsuri si de frustrari, consumul insuficient de servicii medicale, au condus la cresterea morbiditatii, adica a numarului oamenilor bolnavi, comparativ cu restul populatiei, dar si a mortalitatii, in mediul rural.
Cercetatorii reamintesc guvernantilor ca populatia din sate reprezinta jumatate din numarul romanilor si ca este nevoie sa intervina prin politici economice si sociale adecvate care sa reduca diferentele intre mediul urban si cel rural.
Nivelul de educatie mai scazut si lipsa serviciilor medicale dar si a medicilor in mediul rural a dus la aparitia unor fenomene extrem de grave. Aproape un sfert dintre tarani, adica 22,6%, au una sau mai multe boli cronice, cele mai frecvente fiind cele cardiovasculare care determina incapacitati locomotorii de lunga durata. Cifrele arata ca 71 la mie dintre tarani au incapacitati fizice pe termen lung, fata de numai 47,7 la mie dintre cei de la oras.
Cele mai intalnite boli cronice in mediul rural sunt hipertensiunea arteriala, care afecteaza 69,9 de persoane la mia de locuitori, alte boli cronice ale inimii - 39,5 la mie, lombosciatica - 28,6 la mie, artroza si artrita - 24,6 la mie, ulcerul 19 la mie, astmul bronsic - 13,5 la mie, bolile sistemului nervos - 12,2 la mie, litiaza biliara si colecistica - 11,7 la mie, diabetul - 10,3 la mie, bronsita cronica si alte boli respiratorii -10 la mie. @N_P