SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un romancier din categoria celor "cu nume", altfel spus din lumea mică şi plină de sine a scriitorilor pentru care cine nu-i autor de romane nu-i nimic, m-a salutat cu multă ceremonie. Parc-ar fi vrut să-mi spună că a devenit şi el părtaş la secretul meu sacru. Dar care era secretul, ce-l făcea să mă salute, deşi nu schimbaserăm niciodată nici un cuvănt, iar pănă atunci se ţinuse mereu cu nasul sus nu-mi dădeam seama.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un romancier din categoria celor "cu nume", altfel spus din lumea mică şi plină de sine a scriitorilor pentru care cine nu-i autor de romane nu-i nimic, m-a salutat cu multă ceremonie. Parc-ar fi vrut să-mi spună că a devenit şi el părtaş la secretul meu sacru. Dar care era secretul, ce-l făcea să mă salute, deşi nu schimbaserăm niciodată nici un cuvănt, iar pănă atunci se ţinuse mereu cu nasul sus nu-mi dădeam seama.
Pe moment, vreau să zic, fiindcă de curănd m-am lămurit ce puteam să avem in comun noi, doi oameni care chiar că nu avusesem nimic in comun. Romancierul suferise o intervenţie majoră pe cord, fapt care-i procura un sentiment de solidaritate cu colegii cardiaci. Prin urmare, nu mă salutase ca de la romancier la scriitor de povestiri şi gazetar, ci in calitate de aparţinător al unei caste.
Cardiacii şi toţi cei care au trecut printr-o sală de operaţie manifestă, cănd ajung să ştie unii de alţii, un vizavi de conjuraţi. Nu mai conta, cănd m-a salutat, că el era un romancier "cu nume" şi că avusese funcţii mari in breaslă. Conta doar faptul că inghiţim aceleaşi hapuri şi că eram avizaţi in acelaşi chip asupra ideii de viitor. Eram doi oameni, care descoperiserăm că, pentru noi, nu mai exista nici un viitor, ci doar un prezent subţire, incert. Şi că toate vanităţile de dinainte de intălnirea cu diagnosticul cardiologului suportau
