Tocmai se înfiinţează un nou partid, Partidul Democrat-Liberal, care are pretenţia să guverneze România în următorii ani.
Wow! Momentul e important din două motive. Pe de-o parte, arată că există probleme în paradisul aflat sub vraja Cotroceniului. Pe de altă parte, că nu mai e vremea subtilităţilor. Principala întrebare a fost nu de ce, ci de ce acum? Socoteala e simplă. PLD-ul lui Stolojan nu a rupt suficient din electoratul PNL, însă a furat serios din masa de votanţi ai PD. Cele două partide care se înfruptă din harul băsescian au sfârşit prin a concura unul cu celălalt, uneori aprig. Rezultatul previzibil: eroziunea reciprocă.
Mutarea de luni înseamnă că lui Băsescu îi convine mai mult polarizarea societăţii în funcţie de persoana sa decât cea în jurul unor doctrine politice. Acesta e criteriul Băsescu: ori eşti cu el, ori împotriva lui. Nu mai e loc de nuanţe, de subtilităţi ideologice. Dar am o veste: a trecut vremea baricadelor. Cel puţin pe sectorul liberal, există un electorat (în jur de 15%) care chiar se uită la doctrină.
De dragul discuţiei, putem lua în calcul ipoteza că o anumită parte a lui nu i-a mai înghiţit, la un moment dat, pe cei care conduceau PNL (echipa Tăriceanu, adică), aşa că au basculat către Platforma liberală a lui Stolojan- Flutur-Stoica. Ce vor face ei acum? Se vor regăsi în noul partid cu doctrină incertă (foste lăstare FSN trecute prin social-democraţie transformată în popularism altoit cu liberalism)? Vor rămâne captive în schema pro, respectiv anti-Băsescu sau se vor întoarce la PNL?
Cât de mult se suprapun cele două criterii, criteriul Băsescu şi criteriul ideologic? Care e mai puternic? Alegătorul liberal este unul cu respect faţă de istorie şi de valorile civilizaţiei occidentale, care nu a votat decât candidaţ i liberali, chiar şi în momentele în care teoria votului util îi c
