Tinerii nu citesc. Autorii romani nu se vind. In Romania nu se poate trai din scris. M-am saturat sa aud lucrurile astea. Le spun batrinii, atunci cind un „pusti“ sta pe scaun in autobuz si nu le cedeaza locul. Poate ca prin firele care ii ies din geaca si ii ajung la urechi „pustiul“ asculta un audio-book si nu muzica „satanista“... Poate ca obiectul pe care il are in miini e un e-reader si „pustiul“ citeste o carte, nu un alt aparat cu jocuri violente.
Nu i se pare nimanui ciudat ca, atunci cind vedem pe cineva citind in metrou sau autobuz, cei care practica acest „sport“ sint tineri?
Le spun librarii sau vinzatorii de carti de la tarabe (unii dintre ei, desigur), pentru ca asa stiu ei si nu fac nici un efort sa vada daca lucrurile s-au mai schimbat intre timp. Or, oferta din ce in ce mai bogata a editurilor in materie de autori romani ar trebui sa fie un semnal pentru toata lumea. Daca editurile publica autori romani, asta inseamna si ca acestia au inceput sa aiba cautare. Se vorbeste ca tirajele romanilor sint in crestere. Vremea in care chiar si editurile importante publicau romani in 500 de exemplare a cam trecut...
Le spun scriitorii care cred ca e de ajuns sa publice o carte pentru a-si asigura un trai linistit si chiar o pensie.
Scriitorii care in viata lor n-au vindut mai mult de 2-300 de exemplare din cartile lor. Cei care isi scot cartile pe banii lor. Avem citiva scriitori care traiesc din scris. Si traiesc bine-mersi. Dar vind cu miile, cu zecile de mii de exemplare. O cariera se construieste cu greu, e nevoie de munca, de rabdare, de incredere si de vizibilitate. Daca vii suficient de des in fata cititorilor – cu lansari, cu articole in reviste si ziare de mare tiraj, cu interviuri – acestia iti retin numele, iti vor cauta cartile. Asa fac scriitorii in toata lumea. Bine, „in toata lumea“ scriitorii mai au si age
