O lume stranie surprinde, voyeuristic, regizorul francez Nicolas Klotz in La question humaine/Problema umana (americanii au schimbat, abuziv, titlul, in Heartbeat Detector). Simon – magistral jucat de Mathieu Amalric – e un boss la resurse umane, bine vazut in subsidiara pariziana a unui urias conglomerat chimic german. Cultul amploaiatului-atlet, al amploaiatului-nou: sanatos la minte si la trup, mindru, tinar, agresiv, interesat de promovarea rapida, costum bleumarin stas, merge cu gasca la raves unde bea in nestirenestire, e pedant, punctual, depersonalizat si nesimtit pina la uitare.
Il vedem repetat in zeci de copii, din veceuri (urinari sincronizate) pina in sala de sedinta a board-ului. Simon stie sa-l descopere cu fler inca de la angajare si il cultiva in mediul de lucru. Oamenii sint „unitati“, corporatia „relocheaza“ sau „termina“ eficient mii de amploaiati anonimi. Recent, el insusi, Simon, a pus cu brio pe liber 1.200 de unitati – selectate dintre cele care „nu corespundeau“. Alcoolismul e un pretext – e vorba de „inferiori“, „sub-performanti“, „cu probleme psihice“ etc., de cei care capoteaza, trec prin crize sau doar momente de slabiciune sau care sint, pur si simplu, diferiti, nu se conformeaza „culturii“ corporatiei (ironia „chestiunii umane“). E chiar cazul sefului local, Just, pe care Simon e pus sa-l diagnosticheze ca „inapt“, astfel incit verosul adjunct sa-i ia locul. Aici naratiunea devine cam artificiala: apar trei personaje de la virful corporatiei, care aveau legaturi cu nazismul.
Simon descopera secretele lor (si ale parintilor lor) ingropate in urma cu aproape 70 de ani. Unul dintre tati a fost paznic de lagar. Altul a ramas simpatizant neonazist. Un alt tata – inginer talentat – inventase un camion de gazare rapida, din mers, dotat cu un senzor pentru bataile inimii (heartbeat detector) pentru evacuarea eficient