O evidenta, partiala, privind lagarele in care au fost internati prizonierii romani din Turcia a fost realizata de Legatia Spaniei la Istanbul, in baza solicitarii din 16 martie 1917 a lui Stoval, de la Foreign Office, pentru a o pune la dispozitia Legatiei Romaniei la Londra. Conform informarii Legatiei Spaniei la Istanbul, din 30 iunie 1917, 2.292 de prizonieri romani au fost internati in lagarele turcesti, iar alti 38 de militari romani au decedat la Tawchanly (34), Adrianopol (3) si Amfion Kara Hisar (1). Evident, nu toti prizonierii romani care au fost internati in Turcia au fost inclusi in evidenta Legatiei Spaniei. Despre cei omisi nu s-ar fi stiut mai nimic daca plutonierul Turcanu Alexandru, sergentul Popovici Ioan, caporalul Cretulescu si soldatul Matei Constantin nu i-ar fi scris, la 19 februarie 1918, Papei Benedict al XV-lea pentru a-i solicita sprijinul: "Inalt Preasfinte. Cunoscand staruintele pe care Sanctitatea Voastra le depune pentru pace si interesul ce purtati victimelor razboiului, indraznim a apela la bunatatea Sanctitatii Voastre, rugandu-va sa binevoiti a veni in ajutorul nostru. Suntem un numar de 107 prizonieri romani aflati in lagarul de la San Stefano in Turcia, lipsiti de orice mijloace care sa ne usureze putin greutatile ce suferim in aceasta calitate.
Singura speranta pe care o avem si pe care ne bazam este numai inalt prea Sfintia Voastra. Rugam pe bunul Dumnezeu sa Va dea sanatate sa puteti vedea succesul staruintelor ce depuneti pentru binele omenirii si al crestinismului".
O parte dintre prizonierii romani din Turcia au fost repatriati in aprilie 1918. Vaporul cu care acestia au fost transportati a stationat 5 zile in portul Zunguldak, pentru a incarca carbuni. In timpul escalei, 26 de militari romani s-au imbolnavit de dizenterie, iar 5 au murit, desi Nicolae C. Saveanu a cumparat lapte si iaurt pentru acestia. Din
