Tonitza este cel mai mediatizat pictor al momentului. O lucrare a sa a devenit cea mai scumpa pictura vanduta la o licitatie de arta, prima care a trecut pragul de 100.000 de euro. In plus, in anul omagial Nicolae Grigorescu, pictorul national (oare cand se va renunta oficial la aceasta formula? ) a ramas in urma in topul general al vanzarilor, fiind depasit categoric de Pallady in primavara - Nud cu esarfa galbena, si mai apoi de Tonitza, in toamna - Studiu pentru un portret.
De un an si jumatate, piata de arta si-a depasit propriile recorduri: de incasari, de calitate a lucrarilor, in topuri. In mod ciudat, Grigorescu, care a dominat practic piata ani de-a randul, nu a mai fost prezent pe piata decat cu o lucrare remarcabila. In schimb au urcat foarte mult Pallady si Tonitza, primul printr-o serie de nuduri, cel de-al doilea prin portrete. Si astfel, in salile de licitatie s-a vorbit pentru prima data de miliarde de lei vechi, de sume de peste 75.000 de euro (la Pallady) si apoi de marele prag de 100.000 de mii de euro (in cazul lui Tonitza). Acest prag a fost si nu a fost depasit. Crainicul salii nu a strigat niciodata aceasta suma, ciocanul a cazut cu o oferta mai jos, la 320.000 lei, aproape 96.000 de euro! Iar acesta este pretul care va aparea in cataloage. Dar se adauga taxele, comisionul casei, TVA pentru aceast comision, plus taxa pentru arte plastice. Socoteala finala trece de 100.000 de euro, si, evident, atat va plati colectionarul care a facut achizitia.
In acest context, Pavel Susara a revenit cu vechea sa marota, apropiindu-i pe pictorii romani de cei francezi, iar Tonitza a fost pus alaturi de Matisse. Astfel, nu numai ca un tablou de 100.000 de euro nu este deloc scump, dar ar trebui sa vorbim de milioane de dolari. Paralela poate ca a pornit si de la faptul ca, in timp ce la Bucuresti se licita Studiul pentru un portret al lui Tonitza
