Bogdan Achimescu a parasit Romania in 1990. De atunci, a calatorit continuu, in Polonia (unde s-a stabilit), Elvetia, SUA etc. Desi in prezent lucreaza exclusiv in mediul digital, opera lui cuprinde lucrari de arta plastica, scrieri de fictiune, instalatii, activitati teoretice si interactive. Timisoreanul a construit anul acesta, virtual, cladirile in care s-a desfasurat Bienala de Arta Baltica de la Szczecin si e preocupat de proiectul noii catedre Intermedia, infiintata de Artur Tajber la Academia de Arte din Cracovia.
- Ce te-a determinat sa pleci din tara?
- Plecarea e o necesitate pentru cineva care are o fire cosmopolita, iar noi, romanii, suntem cu totii relativ cosmopoliti, in sensul etimologic al cuvantului. Cu cat ma gasesc intr-un loc mai amestecat din punct de vedere etnic si cultural, cu atat ma simt mai aproape de Timisoara. Nici nu cred ca poti sa-ti percepi altfel mediul decat din exteriorul lui. Astfel, plecarea este o necesitate sau o igiena si poti s-o practici fie prin introspectie (cum o faceam cu totii mai demult), fie prin nomadism.
- Are plecarea ta din tara de-a face cu profilul artistic al Romaniei din acea perioada?
- Romania, in 1990, nu avea nici un profil artistic, cu exceptia, poate, a liniei "Catacomba", care era singura articulare clara. De altfel, si acum, Europa de Est in general nu prea are un profil artistic clar. In orice caz, nimic la nivelul unor fenomene din trecut, cum ar fi scoala de afis poloneza din anii '60-'70. Inca suntem un teritoriu de individualitati, atat in economia interna, cat si "la export". Apropo de cosmopolitism, in arta, dar si in politica din Europa de Est, iritanta este lipsa de perspectiva globala, de proiect global - unul care sa aiba ambitia de a se adresa unor probleme si unor oameni de dincolo de regiunea noastra. In fine, trebuie sa marturisesc ca pe mine ma interes