Nicolae Acsinia • Anul 1987, portile Iadului se deschid, verdict: trei zile de crucificare • Legat cu lanturile la picioare si maini, in pozitie de cruce, trei zile la rand, Acsinia n-a scos un urlet • Dar sangele sau a improscat peretii si fulgii de zapada care se strecurau pe geamul mereu deschis al celulei • Miros de iarna amestecat cu aburi de sange, transpiratie, cu stihii, caci mintea sa a luat-o razna, Nicolae Acsinia a fost in Casa mortilor, unde Securitatea a obosit, unde Taranta, seful arestului Iasi, locotenentul Dima si un plutonier l-au rastignit • S-a opus regimului lui Ceausescu, trebuia sa plateasca, securistii erau insetati de sange • "«Hai, bateti-ma, omorati-ma, dar n-am ce recunoaste, ca n-am furat. Dati, tu-va pastele vostru de jigodii... » Si, mai nervosi, dadeau in mine cu mai mare sete, dar au obosit, acum faceau cu randul. M-au tinut asa, rastignit in lanturi. Era crancen, picioarele umflate, mainile paralizate, vantul imi batea de pe geam, eram imbracat intr-o haina subtire, mancare aproape nimic. A doua zi, nea Costica, un angajat al arestului, ma dezleaga si imi aduce apa. Atunci au venit copiii mei:«tata, tata, cate inimi ai?» si le-am raspuns ca trei, una a lor si doua ale mele. Tot atunci am cazut... m-am trezit in celula...(plange) si iar m-au luat la bataie, dar nu m-au mai rastignit...", povesteste Nicolae Acsinia • Cititi in exclusivitate in cotidianul ZIUA de Iasi povestea unui destin tragic, a unui om torturat, fortat sa plece din Romania pentru ca s-a opus ororilor regimului Ceausescu • O poveste care ii umileste pe multi dintre cei care astazi isi spun luptatori anticomunisti sau luptatori ai Revolutiei
L-au rastignit ca pe Iisus, numai ca au folosit lanturi. L-au batut si zi si noapte pentru a raspunde conformismului mediocru impus de Ceausescu si cateii sai securistii, care il urmau pentru a-si pastr
