Zoltan Rostas, Antonio Momoc, "Activistii marunti. Istorii de viata", editura "Curtea Veche", Seria Actual, 364 pag.
O istorie a evolutiei esaloanelor inferioare ale nomenclaturii comuniste poate parea neinteresanta pentru cei mai multi cititori. Istoria se ocupa, in genere, cu destinul unor "eroi" (pozitivi sau negativi, in functie de conjuncturi) sau cu "traseele" unor colectivitati (popoare, natiuni, categorii sociale), fara a lua in seama "intamplarile" membrilor anonimi ai acestora. Cartea celor doi apreciati antropologi, Zoltan Rostas si Antonio Momoc, vrea sa depaseasca tocmai aceasta viziune polara, incercand sa surprinda istoria traita din perspectiva actorilor ei secundari, a celor ale caror nume nu vor fi mentionate niciodata in tratate savante sau manuale scolare. Desi, fara aceste personaje, in aparenta, neglijabile, nici o fixare pe o directie sau alta a comunitatilor din care fac parte, nici un traseu personalizat nu ar fi fost posibil. Autorii vor sa surprinda impactul succesiunii evenimentelor - ce, inlantuite, definesc istoria - asupra celor ce, mai mult sau mai putin constient, le produc in "umbra" marilor personaje, care le propun, beneficiaza de ele, dar nu le executa. Este vorba, asadar, de o "istorie orala", in cazul nostru de o istorie a "orfanilor comunismului", a celor de la baza nomenclaturii instituite de regimul totalitar, a celor ridicati de la "munca de jos" si cooptati intr-un fel de elita a puterii, transformati in fapt in uneltele ei. Pentru culegerea informatiilor, partiale si filtrate prin experienta individuala a tuturor celor chestionati, autorii au apelat la tehnica sociologica a interviului liber, nestandardizat, recoltarea datelor realizandu-se de catre studentii Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea Bucuresti. Cei intervievati, "activistii marunti" ai PCR, au fost stimulati sa-si istor