Inopinata decizie de formare a Partidului Democrat Liberal poate constitui un eveniment crucial pentru scena politica postdecembrista. Va reusi, oare, noua formatiune sa supravietuiasca unei nasteri aparent survenite cu forcepsul? si care va fi oferta prezentata cetatenilor tarii? Se va dovedi PDL capabil sa proiecteze standarde etice mai ridicate decat cele intalnite la partidele rivale? Nu in ultimul rand – va reusi noul partid sa atraga in mai mare masura variile grupuri sociale, respectiv pleiada persoanelor de valoare scarbite, in prezent, de primitivismul si egoismul politicii autohtone?

Urmatoarele saptamani si luni vor fi relevante: fie presiunile centrifugale existente vor conduce la explozia proiectului, fie liderii politici implicati vor dovedi suficienta dexteritate si intuitie politica pentru a demonstra ca PDL doreste inducerea unei turnuri in cadrul politicii romanesti. Modul de lansare a partidului nu a lasat, deocamdata, sa se intrevada dorinta renuntarii la vechile sabloane politice. Fiintarea sa a fost anuntata precipitat, dupa ce, anterior, principalii reprezentanti ai ambelor formatiuni implicate au negat, zile in sir, existenta unor astfel de planuri. Liderii locali au fost luati prin surprindere, iar ca atare unii si-au exprimat public nemultumirea – in special cei proveniti din regiuni in care relatiile dintre cele doua partide par sa fie oarecum tensionate. Ar fi fost de preferat ca Traian Basescu si aliatii sai sa demareze proiectul prin intermediul unei ample dezbateri pe tema valorilor si strategiilor definitorii ale noului partid. Daca Romania dispunea macar de un singur think-tank notabil de centru-dreapta, demersul ar fi fost lesne realizabil datorita existentei platformei prielnice familiarizarii publicului larg, dar si multitudinii de activisti, cu noul proiect. Ar fi fost, poate, mai oportun daca lansarea era initiata imediat d