Cred ca optzecismul ar trebui redefinit, pornindu-se chiar de la poetii reprezentativi, de care cei care au urmat nu s-au despartit. Cine incearca sa confrunte teoria cu practica poeziei, observa ca optzecismul de azi nu mai are multe in comun cu cel de atunci, cel putin asa cum fusese el planificat. A aparut, foarte curind, la editura Paralela 45, o antologie masiva, care ar putea si ar merita sa redeschida o discutie pe care o consider importanta, privitoare la literatura anilor '80: ea se intituleaza Bautorii de absint si cuprinde cite 40 de poeme din opera unora dintre cei mai importanti poeti contemporani: Traian T. Cosovei, Nichita Danilov, Ion Muresan, Ioan Es. Pop si Liviu Ioan Stoiciu. Cum am avut privilegiul de a-i scrie prefata, nu am sa reiau aici comentariile de specialitate, ci am sa ma folosesc de prilej pentru a formula citeva timide propuneri pentru amintita "revizuire". De o meteahna sufera, de regula, consideratiile criticilor ce-si propun priviri sintetice asupra unor grupari: aceea a generalizarilor, a reducerii la un numitor comun a unor autori diferiti, pe care nici un program sau manifest estetic nu ii leaga. Am pacatuit si eu in acest mod, nu ascund... Mi-am dat seama intre timp ca e impropriu sa vorbesti, cu larghete, despre "optzecism" sau "generatia '80" fara a defini, din precautie, termenii. Acestia au intrat in uz mai curind din necesitati didactice, ei neacoperind o poetica univoca. Cine citeste antologia regretatului Gheorghe Craciun, Competitia continua. Generatia '80 in texte teoretice, isi poate da rapid seama ca tentativele initiale de tatonare a unei practici textuale definitorii nu au avut ca rezultat inchegarea unui program estetic bine pus la punct; mai mult decit atit, cautarile acelea nu se fac decit arareori in numele gruparii, ci reprezinta mai adesea optiuni particulare, pe care restul le experimenteaza sau nu. Luat reped