Actualul preşedinte nu se poate imagina ca şef al unui stat normal. Şi-a creat o imagine de vechil care aruncă cu ardei iute in toate direcţiile ca să facă ordine in haos. Intr-un spaţiu normal, un astfel de personaj nu şi-ar mai găsi locul. De fapt, normalul pe care şi-l poate imagina nu e pluralist, el ar deveni posibil numai atunci cănd totul s-ar face cu aprobarea lui. De aceea, marele său proiect pentru Romănia e balansul permanent intre haos şi dictatură.
De curănd, aflat pe un aeroport, Traian Băsescu a făcut o afirmaţie tulburătoare. Domnia sa crede că proiectul de vot uninominal propus odinioară de Pro Democraţia şi asumat de guvern e rezultatul unei "cărdăşii" intre ONG-ul condus, pe atunci, de Cristian Părvulescu şi liberali.
Pe fond, s-ar putea spune multe. De pildă, ca proiectul in discuţie e vechi, asumat la un moment dat de toate partidele ca bază posibilă pentru negocieri. Că nici preşedintele şi nimeni altcineva nu a remarcat, in legătură cu el, neconstituţionalităţi şi "cărdaşii", vreme indelungată. Că problemele au inceput abia atunci cănd Băsescu a avut nevoie de o temă de referendum. Adică de o altă poziţie decăt cea a guvernului.
 Mie mi se pare insă, acum, mai interesant de analizat un alt aspect. Ca in multe alte dăţi, şi acum preşedintele ne propune, candid, o morală mişcătoare, vie, de-a dreptul dialectică, cum ar fi spus in vremuri apuse un profesor de marxism. Pe scurt: cine se asociază cu domnia sa ori cu tezele domniei sale face un gest responsabil. Operează concesii necesare. In schimb, cine se aliază cu adversarii săi realizează "cărdaşii".
Cănd domnul Părvulescu a sprijinit teza "falsificării" alegerilor din 2004 la trena candidatului Băsescu, nu aveam de a face cu o "cărdăşie" blamabilă, ci cu un act istoric, just şi corect. Cănd acelaşi domn are un proiect susţinu
