CHESTIUNEA ZILEI

E patru după amiaza, sunt pe la Inter şi mă holbez la populaţie. Zac la volan de două ore şi descopăr că traficul de tip Videanu are şi părţi mişto. Mai cunoşti lumea. Injurăturile de mamă işi pierduseră vehemenţa. Sunau ca un alint şi ne apropiau sufleteşte. Exista şi o parolă a mulţimii de la volan: Videanu. Urlai "Videanu!" şi toţi claxonau prelung, ca Vasile Roaită. Fiindcă nu mergeai doar bară la bară, ci şi geam lăngă geam. Eram atăt de intimi, incăt tablele noastre intrau in rezonanţă la fiecare deplasare de zece, douăzeci de centimetri.

CHESTIUNEA ZILEI

E patru după amiaza, sunt pe la Inter şi mă holbez la populaţie. Zac la volan de două ore şi descopăr că traficul de tip Videanu are şi părţi mişto. Mai cunoşti lumea. Injurăturile de mamă işi pierduseră vehemenţa. Sunau ca un alint şi ne apropiau sufleteşte. Exista şi o parolă a mulţimii de la volan: Videanu. Urlai "Videanu!" şi toţi claxonau prelung, ca Vasile Roaită. Fiindcă nu mergeai doar bară la bară, ci şi geam lăngă geam. Eram atăt de intimi, incăt tablele noastre intrau in rezonanţă la fiecare deplasare de zece, douăzeci de centimetri.

La Dumnezeii mă-sii! - scoşi de unul care intrase cu un Opel din Regală pe Magheru - i-am adăugat pe ai mei. Omul era fericit. Exclamă: "Videanu!" Ii răspund prompt: "Videanu!". Am inţeles din privirile lui că nu-l mai interesa de mult traficul. Injura ca să comunice. Mergea cu geamurile lăsate, căci nu ştia de unde-i poate sări iepurele. Parcă ne ştiam de cănd lumea. Imi povestea că pe Calea Victoriei, de la Guvern pănă la Kreţulescu, schimbase telefonul şi adresa cu trei inşi care ţineau cu Steaua, cu o profesoară de geografie şi cu o piară de la o televiziune de noapte, din centru. Cănd n-avea cu cine vorbi, cănta "Frunză verde ca piperu", mă iubeşte tot Magheru!". Povestea insului: nevasta l-a părăsit ş