Nu sunt inregimentata politic si in general evit sa comentez actualitatea "partizana", caci as avea prea putine lucruri bune de spus. Dar m-a surprins atat de tare lipsa de abilitate cu care a luat fiinta noul Partid Democrat Liberal (PDL), ca nu pot sa nu scriu ceva pe aceasta tema. Cred ca actele constitutive creeaza un fel de ADN al noului corp si imprima un "pattern" care risca sa se reproduca pe durata vietii. De exemplu, faptul ca unul dintre actele constitutive ale noii Romanii postdecembriste a fost un simulacru de proces contra lui Ceausescu a contribuit in a crea un nou organism statal in care domnia legii este si ea un simulacru la toate nivelele. In cazul PDL, pattern-ul releva subrezeala (care vine din graba) si tradeaza lipsa de respect pentru membrii partidului, mai ales pentru baza. Membrii de la firul ierbii sunt temelia oricarui partid - ei trebuie motivati in primul rand sa militeze si sa implementeze pe plan local deciziile de la centru. Fara ei, partidul nu exista, ramane o constructie virtuala, pe hartie. Membrii sunt deci cei mai temeinici aliati ai oricarui lider de partid - ca sa conduci partidul, trebuie sa te asiguri de suportul lor. Bunicul meu, generalul Alexandru Budis, care a scris vreo 23 de carti - multe despre strategie si tactica militara -, m-a invatat un lucru cu care nu am dat gres ori de cate ori l-am aplicat. Acesta este indemnul de"a nu-ti surprinde niciodata aliatii". Pare simplu si de bun-simt, dar iata ca, de cele mai multe ori, nu este. De ce nu-i bine sa-ti surprinzi aliatii, veti intreba. Cei care cred ca le stiu pe toate imi vor aminti ca Sun Tzu, in Arta razboiului, tocmai face o pledoarie intreaga pentru necesitatea surprizei ca element esential in castigarea unei batalii. Da, asa este, dar intre aliati nu e vorba despre o batalie, dimpotriva. Aliantele sunt rezultatul cooperarii, nu al conflictului dintre parti. Deci