Pornind de la atit de actualul Radulescu-Motru, care a identificat cuplul ciocoi/ industrias, putem gindi in aceeasi paradigma vremurile noastre: speculantul versus constructor. Preocupat de "sufletul" poporului roman, Constantin Radulescu-Motru, filosof si psiholog, fost presedinte al Academiei Romane, incerca - pe la inceputul secolului trecut - sa identifice calitati si defecte ale poporului roman. Trasatura dominanta, credea Motru, ar fi "spiritul de grup", exprimat prin curajul apartenentei comune, manifestat indeosebi prin atitudine, prin discurs civic si mai putin prin fapte si intreprinderi individuale. Romanul mediu este sensibil la normele grupului, la idealul solidarizarii, dar se manifesta printr-un comportament de fatada, printr-un gregarism imitativ, si nu din constiinta nevoii de constructie. Doua brosuri, publicate in 1911, sint importante pentru diagnosticul unor comportamente colective in societatea romaneasca si pentru puterea lor de previziune: Psihologia ciocoismului si Psihologia industriasului. Aceste schite de inceput sint mai tirziu dezvoltate de psihologul roman in mai multe lucrari de maturitate, in intentia de a elabora un tablou sintetic al trasaturilor poporului roman. El a schitat doua profile de individ, pe care le-a crezut specifice timpului sau. N-a banuit ca acestea se vor "maturiza" si consolida, ca vor imprumuta din trasaturile fiecarei epoci si ca vor diagnostica doua atitudini fundamentale. Ciocoiul e tipul imbogatitului lipsit de scrupule si de valori morale. E tipul parvenitului, preocupat de strategii pentru a dobindi pozitii de putere. E animat "de frenezia puterii, lipsa de ideal si dispretul pentru multime". N-are o ocupatie sau o meserie sigura (nu-i un specialist, am zice astazi) si nici n-are un ideal pentru care sa lupte. In "sufletul" ciocoiului nu incape decit dorinta de urcus (el este "un adorator al puterii"), iar