Confesiunile unei mari artiste, la cei 61 de ani pe care ii implineşte măine. Aura Urziceanu...
Confesiunile unei mari artiste, la cei 61 de ani pe care ii implineşte măine. Aura Urziceanu...
"Cea mai mare distincţie pe care am primit-o vreodată pănă acum este că m-am bucurat de o libertate absolută in a cănta, interpreta şi de a improviza aşa cum simt eu, lucrănd impreună cu Ellington şi orchestra sa. Ellington a declarat in presă că nici cel mai faimos orchestrator nu ar putea să-mi scrie vreo improvizaţie mai grozavă decăt eu insămi pot crea... Mi-a oferit libertatea de a mă deschide artistic, vocal şi improvizatoric, exact aşa cum am simţit eu. De asemenea, in anul 1972, după apariţia mea pe scena Carnegie Hall in Cadrul Festivalului «Newport», adus anul acela pentru prima oară la New York, presa şi specialişti au declarat in scris:Aura nu are RIVAL... Aceste două mari complimente mi-au uns sufletul. Am insistat să se ştie că sunt de fapt artist romăn.
Ştiu foarte bine că romănii sunt «talentaţi» in toate domeniile, sunt capabili şi dintotdeauna au realizat dintr-un nimic ceva demn de admirat. Ştiu foarte bine romănii, de aceea ţin la ei mult.
Nu am prea făcut sacrificii, deoarece, de mic copil, muzica m-a acaparat, m-a furat pentru totdeauna, şi parcă işi extinde «magia» din ce in ce mai mult.Vocea mea este in general aceeaşi... Şi de fapt eu cănt cu sufletul şi redau prin instrumentul «voce». Cel mai important lucru este că eu cănt exact aşa cum simt de fiecare dată cănd cănt, unde, cu cine şi cum - fie că e repetiţie, imprimare, concert, cănt cum simt şi sunt eu insămi.
Mă felicit şi mă bucur, mulţumesc lui Dumnezeu, pentru că m-am născut pe acest pămănt al nostru, din părinţii mei, pentru darul muzicii şi al căntului, pentru FIUL MEU pe care mi l-am dorit ENORM, pentru norocul pe care l-am avut. Am muncit din greu, dar cu
