Cum ar fi să porniţi în România, de la zero, o afacere (şi nu una cu statul) la începutul anului, iar la sfârşitul lui ea sa valoreze un milion de euro? Deşi sună a poveste SF, aşa ceva tocmai s-a întâmplat în online-ul românesc. Pe 22 ianuarie 2007 se lansa Trilulilu (www.trilulilu.ro), prima platformă de sharing din România. Sub un nume şi o grafică simpatice se ascundea un serviciu destul de apropiat de cel oferit de Youtube. La fel ca pe Youtube, utilizatorii puteau uploada fişiere video, puteau urmări fişierele postate de alţii useri, le puteau pune etichete şi puteau lăsa comentarii.

Principalul avantaj era viteza de transfer, pentru majoritatea conexiunilor din România site-ul fiind mai accesibil decât cel american. Mai mult, spre deosebire de mult mai celebra platforma de video-sharing americană, Trilulilu oferea suport şi pentru fişiere audio şi fotografii. În ciuda dificultăţilor inerente începutului, a costurilor crescânde, site-ul s-a dovedit un succes, candidând cu uşurinţă la titlul „surpriza anului” în industria online autohtonă.

După ce au respins, la începuturi, oferta unui important jucător de pe piaţa românească de internet, care voia să cumpere întreaga afacere cu 80.000 euro, deţinătorii Trilulilu au anunţat, în urmă cu câteva zile, vestea cea mare: au vândut 10% din afacere în schimbul a nu mai puţin de 100.000 euro, unui investitor de origine franceză. Tranzacţia a ridicat, aşadar, valoarea Trilulilu la fix un milion de euro.

Mai mult decât o simplă poveste de succes a unor tineri români, evenimentul e semnificativ pentru industria online românească. În primul rând, dovedeşte că în mediul online poţi răzbi şi altfel decât în economia clasică – fără relaţii, fără contracte cu statul, fără piedici de la autorităţi. În al doilea rând, „solul” românesc se dovedeşte încă virgin pentru iniţiative de acest gen – Trilulilu nici măca