Am ajuns la concluzia ca elevul roman joaca rolul de aplaudac! Le stiti cu totii, desigur, pe aceste persoane - erau cirduri de oameni care aveau ca unica misiune pe acest pamint sa inghita resturile dulci ale vreunui lider politic.
Asa si elevul: se incearca, se pare, crearea unui prototip de perfectiune disciplinara sub numele de cod - elevul universal. Acesta este echipat cu un cip special dotat cu senzori care oriunde ar sesiza vreun profesor rostind un monolog bazat pe regula: doua vorbe trei minciuni, sa fie gata sa aplaude. CLAP! CLAP! CLAP! Asta nu este tot - exista un E. E. (elev evolution), superior, dupa cum ii spune si numele, capabil sa-si sustina cu inflacarare si promptitudine tot ceea ce profesorul vorbeste. Atita timp cit profesorul este dispus sa promita, sa propovaduiasca sau sa sustina o cuvintare cathartica, cipul elevului functioneaza perfect, el avind implementate in memorie fraze de tipul: "da, desigur, bineinteles, evident, e clar, va aprob cu solemnitate, ce glas suav aveti". Pe linga aceasta, o alta parte esentiala o reprezinta comanda: "Lasa capul in jos obedient". Elevului universal nu-i este permisa pingarirea cu ochii sai a imaginii solare demiurgice a profesorului. In plus, elevul universal trebuie sa fie un model prin modul in care asista la ore - pozitia sa este bazata pe unghiuri perfecte de 90 ° 0’ 0”, capul drept, respiratie controlata, 10 expiratii pe minut, miscare redusa ce tinde spre zero.
Din pacate, exista situatii care-l depasesc chiar si pe elevul universal. De exemplu - ce s-ar intimpla daca doi profesori cu idei contradictorii ar fi auziti pe o raza de trei kilometri vorbind? Pe cine ar trebui elevul sa aplaude? De aceea, profesorii sint rugati sa prezinte atentie la discursurile lor abracadabrante, pentru ca memoria elevului sa nu fie disturbata de erori de sistem ce ar cauza scurt-circuit. Repet -