SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Intr-o discuţie cu un student despre ultimii ani ai lui Ceauşescu, mama tănărului intervine, ca să pună dialogul in făgaşul logicii: Ce să vă spună, drăguţul de el, dacă incă nu se născuse? Pe moment, precizarea mă revoltă. Cum de şi-a permis să nu se fi născut, cănd erau atătea de ştiut, de inţeles şi de făcut?!!!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Intr-o discuţie cu un student despre ultimii ani ai lui Ceauşescu, mama tănărului intervine, ca să pună dialogul in făgaşul logicii: Ce să vă spună, drăguţul de el, dacă incă nu se născuse? Pe moment, precizarea mă revoltă. Cum de şi-a permis să nu se fi născut, cănd erau atătea de ştiut, de inţeles şi de făcut?!!! Foarte rău din partea lui că nu s-a născut mai devreme, ca să ştie şi el măcar ce ştiu eu. Pentru mine, toate căte s-au intămplat s-au intămplat ieri. Nu mi se pare drept ca timpul să treacă intr-un fel pentru mine şi altfel pentru tineri. Studentul mă priveşte ca pe un ins cu probleme de raportare. Nu chiar senil, dar cam pe acolo. Pentru el, cei douăzeci de ani pe care urmează să-i implinească sunt chiar timpul. Alt timp nu cunoaşte. Pentru mine, timpul sunt anii de dinainte ca studentul să se fi născut. Pentru mine, anul 1990 nu e trecutul, ci prezentul. Ce obraznici au devenit tinerii de azi! In loc să le fie ruşine că nu erau incă născuţi, fac din asta o virtute. Noroc că noi, vărstnicii, eram născuţi. Altfel totul ar fi numai prezent.
Drama unei femei: i-au murit doi amanţi cu ea in pat. Poate că i-a murit numai unul, insă legenda neagră care o insoţeşte e că i-au murit doi. Colegii de serviciu o privesc ca pe o provocare obscenă, in care deliciul şi primejdia se completează. Nevastă-mea, spune unul din ei, ca şi cum ar vrea să se mărturisească de o taină chinuitoare, nici nu apucă să se urce lăngă mine şi a şi adormit! E un alean funebr
