Problema nr 1 a Romăniei, in momentul de faţă, reiese din raportul dintre producţie şi consum. In timp ce oferta internă de bunuri şi servicii creşte incet, cererea de consum creşte exponenţial. Un dezechilibru greu de rezolvat
De 17 ani, Romănia face intruna reforme. Dar oare ce măsurăm noi: timpul sau faptele? N-are nici o importanţă căţi ani au trecut. Important este ce au lăsat aceşti ani in urma lor.
Anii pot lega intre ei şi infăptuiri, dar şi amănări. Iar noi am dovedit că, in toţi aceşti ani, am alunecat deseori spre amănări. Deşi au fost şi multe infăptuiri. Acum insă in Uniunea Europeană nu mai e timp pentru alte amănări.
Din â90 şi pănă acum au fost alcătuite maldăre de dosare de restructurări şi pararestructurări. Multe au fost intocmite fiindcă ne-a impins din urmă FMI-ul.
Prea puţine insă au fost puse in aplicare. Pentru că tuturor acestor programe le-a lipsit un fapt esenţial: sursa de finanţare.
Reforme economice in Romănia au fost totuşi făcute.
In acest răstimp, au fost deschise cam toate marile ferestre prin care ar fi putut să intre soarele şi aerul economiei de piaţă. Numai că unele ferestre au fost cănd deschise, cănd inchise. S-au temut autorităţile să nu intre dintr-o dată prea mult soare şi prea mult aer. Viaţa a dovedit insă că numai ţările care au deschis toate ferestrele dintr-o dată şi le-au lăsat aşa au reuşit. Noi am ezitat.
Căteva ferestre sunt şi astăzi inchise: reforma costurilor in companii; reforma contractelor; reforma managementului financiar; reforma managementului activelor; reforma structurilor industriale; reforma mediului economic. Intărzierea acestor reforme nu se măsoară in luni, ci in ani. Acum insă, din nefericire, au rămas prea puţine vaci care să pună societatea in incurcătură: le vindem aşa cum sunt - şi lăsăm problema i
