18 ani de la "Primavara din Decembrie". Pierdute sunt — la fel ca euforia si solidaritatea care caracterizasera romanii iesiti in strada — si multe dintre sperantele incoltite in acele zile.
Ce am avut in acel Decembrie insangerat? Proteste, lupte de strada, demonstratii, oameni care au crezut sincer in ideea de libertate, constienti ca alternativa unui sfarsit in inchisorile comuniste, in cazul inabusirii demonstratiilor, putea fi moartea. Am avut raniti, morti, disparuti, cadavre furate din morga Spitalului Judetean, pentru a sterge urmele represiunii. Am avut primul oras declarat liber. Am avut apoi caderea regimului comunist prin fuga cuplului prezidential, urmata de un proces ad-hoc, de fapt, un simulacru de proces, controversat si plin de ambiguitati, care in cateva ore a reusit performanta de a trece in revista crimele regimului comunist din zeci de ani si de a emite o sentinta la fel de controversata de condamnare la moarte a sotilor Ceausescu. Am avut apoi, in sfanta zi de Craciun, doua executii. Si transmise in direct. Am avut o noua putere in privinta careia putini isi puneau intrebarea ce facuse in ultimii ani ai regimului comunist. Totusi, ne-am zis cu totii, in acel insorit la propriu si la figurat Decembrie 1989, viata intrase pe fagasul normal, castigandu-si si castigandu-ne dreptul la decenta, la libertate.
In urma ramasesera, insa, niste semne de intrebare. De ce graba aceea ce a-i condamna la moarte pe sotii Ceausescu in zi de mare sarbatoare crestina, in urma unui proces de cateva ore, in conditiile in care Procesul care a judecat crimele nazismului a durat patru ani? Cine si de ce se temea de ce ar fi putut declara cei doi in cazul unui proces care-si urma cursul legal? Cine au fost teroristii, despre care, in acele zile, se vehicula ca ar fi fost chemati in tara de fosta putere comunista pentru a deschide focul impotriva "dusmanil
