Friedrich Durrenmatt, "Justitie", roman, traducere de Romeo Nadasan, Editura "Humanitas fiction" (tel. 021/311.23.30), 208 pag.
Cu putine exceptii, Elvetia nu a dat literaturii contemporane mari scriitori. Ma gandesc (poate hazardat) ca stabilitatea politica, economica si sociala, traiul ordonat-confortabil nu stimuleaza nevoia de exprimare artistica. Einstein spunea ca lucrurile de natura spirituala iti aduc cea mai curata bucurie doar daca nu sunt asociate cu castigarea existentei. Renumiti pentru bancile si ceasurile lor, se pare ca elvetienii prefera sa-si castige existenta tihnita, previzibila si higienica prin abilitati concrete, incompatibile cu nelinistea creatoare. Si fragmentarea pe zone lingvistice (germana, franceza, italiana, romansa) a celor 20 de cantoane din Confederatia Elvetiana, si numarul relativ mic de locuitori - 7.500.000 cu totii - ar mai fi o explicatie. Cei mai multi, 65%, sunt germanofoni, iar scriitorii lor sunt revendicati de literatura germana. Dintre acestia, de faima mondiala si binecunoscuti in Romania sunt Max Frisch (1911-1991) si Friedrich Durrenmatt (1921-1990). Generatia mea i-a descoperit pe amandoi cu incantare in revista "Secolul 20" care, in anii de temporara deschidere de dupa proletcultism, ne-a revelat capodopere prohibite pana atunci ale Occidentului. Apoi, in anii '70-'80, Editura "Univers" a inceput sa le publice romanele, iar piesele lui Durrenmatt au intrat - cu enorm succes - in repertoriile teatrelor noastre (""Vizita batranei doamne", "Fizicienii", "Play Strindberg", "Romulus cel Mare", "Meteorul" s.a.). Datorita unor oameni ca Dan Haulica si Romul Munteanu, luptei lor cu cenzura (cine mai stie azi?), anii comunismului n-au fost totusi "o Siberie a spiritului"; au razbit pana la noi, cu mare impact, multi autori importanti ai secolului XX. Printre ei, si cel pe care vi-l recomand azi, cu un roman pana a