Vazand ca pietele monetare internationale nu-si revin, banci centrale mari (Fed-ul, BCE, Banca Canadei, Banca Angliei si Banca Nationala a Elvetiei) au recurs la o actiune concertata de injectare de lichiditate in sistemele monetare - inclusiv prin usurarea accesului la finantari directe pentru bancile comerciale. Acest demers coordonat este cu totul exceptional si survine dupa luni de incercari individuale de atenuare a situatiei grave de pe pietele de credit internationale. Asupra acestor aspecte am scris in ultimele luni. Voi face aici unele constatari, cu riscul de a ma repeta, facand totodata referire la relatia intre contextul international si politica economica din Romania in anul ce vine, care este unul electoral.

1. Situatia pe pietele financiare internationale nu da semne de ameliorare. Dimpotriva, se poate spune. Nume dintre cele mai cunoscute pe Wall Street (Citigroup, Merril etc), din Europa (UBS) scot la iveala pierderi considerable (de ordinul zecilor de miliarde); sunt obligate sa preia in bilanturi active mult depreciate, care se aflau in pozitii extrabilantiere (in vehicule speciale). Criza de incredere este evidentiata de marjele ce se practica pe pietele monetare, la imprumuturi la 1 si 3 luni (fata de dobanzile practicate de bancile centrale). Fuga catre active sigure (titluri de stat) nu s-a incetinit, ceea ce a diminuat mult randamentul acestora (cererea mare ridicand pretul lor de achizitie, ceea ce erodeaza din randamentul obtenabil). Pietele se caracterizeaza prin opacitate intrucat numeroase instrumente financiare noi nu au piete veritabile de tranzactionare. Pe de o parte, obligatiunile ipotecare s-au dovedit de valoare indoielnica; pe de alta parte, intreg procesul de inginerie financiara, ce implica colateralizari si "diseminare" de riscuri, este dovedit a avea hibe majore. Se manifesta din plin ceea ce Keynes a numit "c