chimbări în rândul zicătorilor româneşti. Propun înlocuirea expresiei „Fumează ca turcii“, care, pe lângă faptul că e mai veche, aşa, are şi un iz oriental, cu ceva mai occidental şi care să ţină de secolul ăsta: „Fumează ca nişte lorzi“.
Cred că în restaurantul Lord’s House se strâng cei mai înverşunaţi „producători“ de fum din Craiova. Este posibil ca această atmosferă mai densă să facă parte din politica localului, adică un consumator care este mai obosit şi are probleme cu păstrarea echilibrului să se poată rezema de perdeaua groasă de fum. Tot în acest loc poţi să vii şi cu o proaspătă achiziţie din sexul opus şi să-i juri iubire veşnică ajutat de ochii în lacrimi, de la fum. Dar, dacă faci parte din categoria celor care „fumează ca lorzii“, totul este OK.
Lipsa fondului muzical, după ce mi-am luat săptămâna trecută în restaurantul Craiova, mi s-a părut o binefacere.
Am ocupat una dintre mese şi repede am fost vizitaţi de un tip foarte serviabil. Am primit meniuri bilingve, română-engleză, şi am fost lăsaţi să alegem în linişte. Ne-am oprit la un cotlet vânătoresc, ficăciori Lord’s, ciuperci cu caşcaval şi castraveciori acri. Cum vinul roşu al casei se terminase, nemaigăsindu-se decât alb, am luat un cabernet sauvignon din ceva podgorie vecină cu Marea Neagră...
Până la venirea mâncării, am pus şi noi plămânul la crearea atmosferei specifice şi am încercat să contracarăm efectele deschiderii uşii localului cu câteva ţigări.
Mă mai uit la preparatele care poposesc pe mese. Pizza bate tot ca şi cerere. Cel puţin în seara asta.
Apare mâncare şi pe masa noastră. Ciupercile şi castraveţii acri se pun la mijloc. Încep cu ficăciorii Lord’s. Din câte îmi aduc eu aminte, baza bucătăriei engleze o constituie porcul, în general, baconul, în special. Dar din ce animal provenea bucăţica de carne care era în jurul ficăciorilor nu m-am prins. Ni
