PASIUNE. 24 de ore din 24, Mircea Filipciuc sta alaturi de vestigiile pe 4 roti TEHNICA. Pe vremuri, farurile se aprindeau cu acetilena, iar rotile aveau spite de lemn REPARATIE. Masinile vechi asteapta cuminti in curtea restauratorului pentru a fi "reintinerite" Cimitir. Undeva la marginea Capitalei, nu departe de gara Catelu, o parte a istoriei automobilistice romanesti refuza sa predea armele. Sute de masini vechi, care la inceputul secolului trecut faceau furori pe strazile Bucurestiului, asteapta sa fie restaurate
Razvan Mateescu
Pasiunea nebuna pentru automobile l-a acaparat pe Mircea Filipciuc de cand ridica zmee prin Bucurestiul anilor '50. "La doua strazi de noi statea nea Ionita, un batran care avea un atelier auto. Ma uitam cum le repara, invatam. Nea Ionita mesterea la o limuzina decapotabila, una din fostele masini ale printului Nicolae, de care m-am indragostit iremediabil. Era fabricata la inceputul anilor '30 de uzinele americane Auburn, o bijuterie." Dupa cativa ani s-a dus la nea Ionita, vrand sa cumpere el limuzina si s-o refaca. N-a mai gasit-o. Nimeni nu stia ce s-a intamplat cu ea. A plans de necaz. Atunci s-a hotarat sa se apuce serios de reparat automobile vechi. La inceput le-a cautat. Le gasea prin cele mai neasteptate locuri: pe campuri, roase de rugina si rupte de ploi, prin curtile batranelor conace, pe post de cotete de porci sau gaini. Asa a descoperit, langa Pitesti, un Chrysler Imperial din '36, fosta limuzina cu care se plimba maresalul Ion Antonescu. A cumparat-o si a adus-o la Bucuresti pentru restaurare. Simtea ca repara insasi istoria.
Azi, Mircea Filipciuc are la el in curte sute de masini vechi care asteapta cuminti "reintinerirea". O Skoda Coupe din '39, un Alfa Romeo 200 sau o Giulia Cabrio din '58 sunt pregatite de "operatie". Langa ele zambeste un Masseratti 3500 GT Coupe Touring, cu un motor de 240
