O buna prietena din Paris a mamei, auzind ca in fiecare saptamana imi vars naduful intr-un articol, mi-a spus: "Dar nu e bine sa scrii doar despre ce nu merge, trebuie sa ai si un mesaj pozitiv". Cred ca are dreptate, deci imi iau angajamentul sa am si ceva bun de spus incepand de azi. Dar, dat fiind ca un articol de revista reflecta o stare de spirit - fie ea trecatoare -, faptul ca trebuie sa ma constrang sa privesc si partea plina a paharului spune deja multe in sine si despre mine in aceasta perioada, dar si despre ce este in jur... Imi propun deci sa ma uit la adolescenta Romanie, proaspat logodita cu un tanar de buna familie europeana, in zilele majoratului ei. Cine este ea? Si ce aduce in familia in care a intrat? Cu siguranta aduce multa frumusete - o frumusete putin salbatica, e-adevarat, dar o frumusete profunda si sanatoasa. "Gene bune", ar spune prietena din Paris a mamei. Pe Romania, daca ar fi sa o descriu ca pe o fiinta, o vad inalta si subtire, bruneta, cu ochi albastri si tenul smead, c-un râs puternic, dar cu o voce plapanda, cand are in fine ceva de spus. E timida si nu prea stie ce vrea. Un pic smucita si nu prea manierata, incurca tacamurile la masa - neobisnuita cu atatea feluri de mancare - si pune coatele pe langa farfurie. In general, mai are multe de invatat - stapanirea de sine, politetea - ca sa fie o adevarata "lady" in lumea in care a intrat. Dar acum poate in fine sa se relaxeze, sa se lase sa gandeasca, c-o face tare bine - am uitat sa va spun ca este sclipitor de desteapta si de iute la minte si ca le invata pe toate intr-o clipa. Doar ca nu si-a gasit inca vocea - nu stie bine cine este si ce rol are in aceasta mare familie in care a intrat. Pentru moment, e pe post de rebela. Face prostii (mai mari sau mai mici) care agaseaza si, in loc sa-si asume raspunderea, da vina pe altii. Iar asta enerveaza cel mai tare. Caci, cu toata profun