Am la dispozitie in jur de 4.000 de semne pentru aceasta rubrica, dar in saptamina asta pare-se ca nu am fost prea inspirat. Cu ce o umplu?
Pe strada Smirdan (la numarul sapte), se gaseste Kartell Café („cartelul“ din denumire la ce face oare trimitere, ma intreb eu acum), fistichie si trendos-kitschoasa (ok, recunosc, probabil ca daca imi placea serviciul, as fi renuntat la cel din urma epitet), cu un interior in care abunda culorile violente (rosu, violet), cu un mobilier si cu decoratii care-si cauta o personalitate, sugerind un eclectism cautat (si nu neaparat binevenit), prin pseudobarocul formelor sale, alaturi de candelabre interesante si masti carnavalesti pe pereti.
In afara de locatia nimerita, cafeneaua are un avantaj din start: trecind pasager pe strada Smirdan, nu ai cum sa o ratezi – prin culoare si design te izbeste. Iar daca te izbeste, intri. Punct ochit, punct lovit. Duminica seara s-ar putea sa nu gasesti loc decit la bar – in rest, o combinatie interesanta de nouveaux riches de centru, alaturi de membri mindri ai the emerging Romanian middle class, plus tineri si tinere in pas cu trend-ul.
Meniul este imbietor, dar nu va asteptati sa gasiti chiar tot ce se afla inscris acolo. V-ar tenta niste clatite cu kiwi si ciocolata? Ei, nu se poate, explicatia acestei imposibilitati impotmolindu-se voit dupa primele trei cuvinte. Daca nu se poate, nu se poate; se poate in schimb un parfait cu ciocolata si portocale, gustos si atragator, de degustat intr-unul sau in doi. Dupa ora zece seara insa, nu se mai poate comanda ceai, nu se mai poate comanda cafea. Dupa zece seara, Kartell Café devine o cafenea unde nu se mai poate bea cafea. Motivul il reprezinta probabil grija pentru sanatatea clientilor – cafea, stim cu totii de la mama si de la tata, nu se bea la ore tirzii. Eu chiar trebuia sa ma trezesc dis-de-dimineata a doua z