Acum mai bine de 30 de ani, una dintre cele mai citite reviste culturale de limba engleza devenea gazda unei discrete, dar aprige polemici pe marginea unui episod de istorie romaneasca. in numarul 793, din 15 noiembrie 1974, al Times Literary Supplement, sociologul Daniel Chirot recenza negativ cartea publicata in acelasi an si intitulata The Great Romanian Peasant Revolt of 1907: Origins of a Modern Jacquerie, a istoricului Philip Gabriel Eidelberg.

Numarul 805, din 14 februarie 1975, al aceleiasi reviste aducea replica lui Eidelberg, care continea o critica la fel de acida a tezei de doctorat inca nepublicate a lui Chirot, ce avea ca obiect de studiu tot Romania si urma sa apara ceva mai tirziu, in 1976, sub titlul Social Change in a Peripheral Society: the Creation of a Balkan Colony (am tradus-o in 2002 la Corint: Schimbarea sociala intr-o societate periferica). Cei doi isi disputau interpretarea corecta a rascoalei taranesti din 1907. Despre ce era vorba? De unde increderea autorilor si a redactiei ca evenimentul romanesc petrecut la inceputul veacului in curs prezenta suficient interes pentru un public larg si relativ nespecializat incit sa merite o dezbatere in afara cercului ezoteric al publicatiilor academice?

1907, jacqueria romaneasca

Ce-i drept, titlul cartii lui Eidelberg era de natura sa stimuleze curiozitatea cititorilor mai putin avizati, carora le promitea descrierea unui cataclism social petrecut la marginea Europei cu doar sapte decenii in urma, dar amintind de altele, pe care Occidentul le cunoscuse in noaptea unui trecut vechi de sapte secole. Criticul aceleiasi carti o acuza insa de a pacatui prin excesiva particularizare. Pentru Chirot, jacqueria romaneasca de la 1907 trebuia vazuta ca un exemplar dintr-o specie istorica si sociologica deja foarte numeroasa si care continua sa se inmulteasca la vremea cind avea