Unde mergem? La Teatrul Metropolis să vizităm o parte a lumii reale sau a unei lumi imaginate in culori şi tonuri vesele sau, dimpotrivă, in nonculori, ce te aruncă fie in neant fie intr-o uimire ce nu te lasă să ai senzaţia de linişte⦠un timp.
"Nu există teme. Fiecare lucrare işi are propria temă. Există doar o stare de spirit care le uneşte pe toate. Un psihedelism intărziat, post-factum, unul «de bărtăneţe» care izvorăste din era flower-power pe care am trăit-o in copilărie şi adolescenţă. Aşa vedeam noi lumea şi acele timpuri in care Miliţia lui Ceauşescu şi Securitatea nu-ţi dădeau voie să spui sau să arăti ce simţi." Acestea sunt găndurile care-l insoţesc pe regizorul Tudor Chirilă in expoziţia de artă fotografică digitală ce-i poartă semnătura.
 Unde mergem? La Teatrul Metropolis să vizităm o parte a lumii reale sau a unei lumi imaginate in culori şi tonuri vesele sau, dimpotrivă, in nonculori, ce te aruncă fie in neant fie intr-o uimire ce nu te lasă să ai senzaţia de linişte⦠un timp.
SUPRAREALISM. Ne atrage prin imagine şi titlu: "Grup de copii ajunşi la capătul lumii", "Plaja pe lună", "Portretul fetei care n-a vrut să facă baie in mare", "Peisaj cu figuri şi lumănare albastră", "Autoportret cu pasăre digitală", "Pe un ţărm liniştit", "Personaj in roşu pe un mal ondulat" - sunt doar căteva fotografii care ne introduc intr-o lume plină de diversitate. Robotizarea lui Don Quijote autodistrus prin cupa flăcării de vin. Teama de neant a unei femei; crepusculul personificat prin privirea unui căine avid; oraşul natal intr-o lume colorată cu roz şi albastru poartă amprenta unei pisici al cărei ochi face lumină; capătul lumii este imensitatea apei, acolo unde vasele se scufundă şi doar o statuie pare că are stabilitate, acolo unde doar imaginea sperie, iar cei mici par că nu realizează pericolul! Urmează un "Ţărm lin
