Gheorghe Craciun

Frumoasa fara corp

Editia a II-a revazuta, insotita de un dosar de receptare critica

Prefata de Carmen Musat, Editura Art, 2007, Bucuresti, 416 p.

Pe 30 ianuarie se va implini un an de la moartea lui Gheorghe Craciun. Ne-a parasit trupeste, lasindu-ne insa lumea sa de cuvinte „graitoare“, menite, asa cum isi dorea, sa incetineasca viteza nebuna a lumii in care traim. „Munca de placere si chin“ prin care a pus sub lupa lumea in care a trait, literatura si propriul corp ca drum de la senzatie la lume, ca legatura intre interior si exterior, niciodata separabile, ne lasa discret sa „citim“ identitatea subiectiva a celui care s-a privit in textele scrise ca intr-o „oglinda sparta in mai multe bucati“, conturind un chip in acelasi timp cunoscut si necunoscut. Dupa cum marturisea, toate cartile sale se hranesc din biografia sa corporala si mentala, alta decit cea civila, astfel incit transformarea lumii in cuvinte i-a permis cautarea si relevarea fiintei sale autentice, prin proiectarea in texte a alteritatii eului polimorf ce-si cauta identitatea. Pentru Gheorghe Craciun, literatura si viata se afla mereu intr-o relatie de complementaritate, scrisul fiind unica salvare de la o „viata la gradul minus“, terapie, ridicare la putere, „sfarimare a dogmei ca exist simplu si aparent“, o veritabila iesire din tipar.

S-ar fi bucurat cu siguranta de initiativa grupului editorial Art de a-i consacra o serie de autor, din care au aparut deja Frumoasa fara corp si Pupa russa, urmind sa fie reeditate si primele sale romane – Acte originale, copii legalizate si Compunere cu paralele inegale, precum si volumul Mecanica fluidului. Daca in primele doua romane (metaromane) experimentaliste publicate (Acte originale, copii legalizate – 1982 si Compunere cu paralele inegale – 1988), dimensiunea teoretica primeaza, accentul cazind ma