Vasile Salaru In stanga si in dreapta Prutului locuiesc de veacuri romani ce vorbesc aceeasi limba. In ultimele zile, parca mai mult decat oricand, oficialitatile Republicii Moldova agita spiritele considerand limba romana drept limba straina, limba de stat fiind cea moldoveneasca. Una dintre cauzele majore este dorita unificare a mitropoliilor de la Chisinau: cea a Basarabiei, subordonata Bisericii Ortodoxe Romane (in care slujbele se tin cica in limba moldoveneasca, nu in limba romana) si cea a Moldovei, subordonata Bisericii Ortodoxe Ruse. Ar urma imediat trecerea tuturor ierarhilor in subordinea Moscovei. Cum doi diplomati romani au fost declarati "persona non grata" saptamana trecuta si expulzati de pe teritoriul Republicii Moldova, problema pare cu mult mai serioasa decat o simpla cearta intre frati.

Ne sunt suficiente discursurile politicianiste sau e nevoie de o strategie ferma a Bucurestiului in aceasta problema pe cat de spinoasa, pe atat de legitima? Desi in mai toate sondajele de opinie de dupa Revolutie ministrii de externe apareau drept foarte populari si apreciati, habar nu am care au fost criteriile de judecata ale romanilor. Parerea mea sincera este ca Romania nu mai are, de la Ceausescu incoace, o strategie coerenta de politica externa. Sigur, pot fi contrazis aducandu-mi-se drept argumente succesele majore ale integrarii in NATO si Uniunea Europeana. Acestea insa (vezi celelalte state fost comuniste) tin mai mult de conjuncturi favorabile si de dorinta americanilor si vest-europenilor decat de a diplomatiei autohtone. Revenind la lupta de pe teritoriul clerical, Prea Fericitul Daniel are in fata cea mai mare provocare de la instalare, aceea de a mentine singura reunificare reusita de Romania dupa Revolutia din 1989, prin Patriarhul Teoctist care in 1993 a reactivat Mitropolia Basarabiei, act recunoscut oficial si la Chisinau in