Am scris acest articol pentru a ne reaminti de ziua de 18 Decembrie 2006, când în România comunismul a fost oficial condamnat ca regim ilegitim şi criminal. Sursa: EVZ

În 1914, John Erskine publica un articol ingenios argumentat, lapidar formulat şi admirabil scris, intitulat „Obligaţia morală de a fi inteligent“. Articolul pleca de la constatarea că istoria poporului englez trădează o tenace prejudecată împotriva inteligenţei, care e mereu pusă în contrast cu bunătatea. Acest prejudiciu nu doar că disociază morala de inteligenţă, dar o asociază constant cu răutatea şi depravarea. Părerea lui Erskine era că anglo-saxonii au favorizat prejudecata că inteligenţa este un pericol pentru morală şi că oamenii buni trebuie căutaţi printre cei modeşti în inteligenţă. În consecinţă, făcând recurs la modernitate şi la virtuţile ei specifice, Erskine cerea încetarea „conflictului dintre caracter şi inteligenţă“ în cultura engleză şi propunea aruncarea măştilor. Totul, argumenta el, este în fond o chestiune de inteligenţă, chiar şi atunci când pare că e o chestiune de moralitate: „Noi facem o problemă morală dintr-o chestiune economică şi socială doar pentru că ni se pare lipsit de nobleţe să admitem că este, pur şi simplu, o chestiune de inteligenţă“.

Însă, argumenta în continuare Erskine, inteligenţa nu trebuie preţuită doar pentru că ne oferă răspunsuri. Mai important decât a avea un răspuns este a şti ce să faci cu el, iar fără inteligenţă toate răspunsurile lumii sunt lipsite de orice valoare. Inteligenţa nu este o însuşire printre altele, este chiar virtutea supremă, deoarece deşi fiecare virtute în parte pare a i se opune, toate, în fond, se bazează pe ea. Nu doar că virtutea are forţa pe care i-o dă inteligenţa, dar justificarea ei stă sau cade împreună cu ea. Inteligenţa este, de fapt, viaţă. Aşa că a da dovadă de inteligenţă nu este accesoriu, p