De multe s-ar putea plinge romanii. De coruptia cu care lupta vajnic dind spaga in dreapta si-n stinga; de inflatia cu care lupta nu mai putin vajnic prin presiuni pentru ridicarea salariilor, ca deh, cum ar putea altfel sa-si finanteze oferta de spaga; de situatia bordurilor din Capitala, ca sa aiba fiecare unde sa-si parcheze masina. Si lista e nesfirsita. De un singur lucru nu ne putem plinge sub nici un chip. De lipsa de originalitate.
*
Unii ar spune ca nu e nicidecum vorba de originalitate, ci mai degraba de o doza de dementa pe cap de locuitor, mai ridicata decit altunde. As! Sa nu-i credeti! Ginditi-va la ce ni s-ar fi intimplat daca, Doamne fereste, am fi considerat in 1990 ca „democratia originala“ ar fi ceva dement. Unde am fi astazi?
*
Original, chiar foarte original, mi s-a parut un articol semnat la data de 11 decembrie de un analist politic in ziarul Bursa. June sau nu, bine mai combate dinsul. Luciferic precum numele-i mic, as spune. Distrugator de legende, domnia sa reintroduce pe usa din dos problema unei democratii originale, demolind mitul nevoii de opozitie parlamentara intr-o democratie. N-a avut Canada (democrata, mie-mi spui!) guvernari liberale fara opozitie in unele dintre statele acestei federatii, ba chiar de citeva ori? Dar Suedia, n-a avut ea o dominatie socialista care a durat aproape 70 de ani? Si nu acelasi lucru se intimpla in Bavaria din 1957? E adevarat, in ultimele doua exista si opozitie, dar acest lucru se datoreaza numai existentei unui sistem de vot proportional, care (ne explica analistul), este in acelasi timp un sistem al „complicitatii generalizate intre parlamentari“.
Marturisesc ca nu inteleg. Daca un sistem electoral bazat pe vot proportional pe liste produce o asemenea complicitate generalizata, cum de au scapat de ea Suedia si Bavaria in cei peste 70 de ani? in schimb, m-a linisti
