Am aflat ca printre cadourile pe care le voi primi de Craciun se afla si un tub cu somnifere. Dintr-o planta cu nume pretentios, care sa-i spuna creierului, obosit, dar incapabil sa adoarma inainte de ora 3, ca e noapte si e musai sa faca nani.
Ce-mi doresc eu e sa se inventeze o pastila dintr-o planta care sa-mi spuna inainte cu doua saptamani ca vin sarbatorile si sa ma trezeasca dupa revelion, cand toata lumea se va fi potolit.
Ca n-ai, domnule, cu vine vorbi, deoarece toata lumea isi pipaie in buzunar lista cu treburi de cumparat, aranjat si platit, e cu capul in magazine si oferte si inspecteaza toate palcurile de brazi, pana gaseste unul asa, mai dolofan si mai pufos, mai mititel si mai ghidus, nici prea verde, dar nici spre galben, cu varf subtire si nu mai lung de 15 centimetri, cu ace care nu cad.
Rad oamenii de se cracaneaza cand te vad, se bucura ca traiesti, sunt, ca sa folosesc o vorba mare, dar mica, deoarece nu suntem in stare sa o pricepem, patrunsi de spiritul sarbatorilor.
Unde am fost noi tot restul anului? Ne-am ocupat scaunele de la slujba, nu inainte de-a da o raita cu ochii, ca sa vedem care-a intarziat. Daca e sef si a ajuns mai tarziu cu un sfert de ora (la traficul infernal din Capitala si marile orase, e chiar o performanta), ne-am notat in carnetel. Daca a disparut o zi intreaga e mana cereasca. Va veni vremea sa i se evalueze activitatea, si e posibil ca informatiile noastre, care ne-am lipit zilnic de birou la 7.30, sa fie utile, si poate impuscam o promovare.
Apoi, am fost eficienti. Am muncit rapid si peste program, fara sa cerem nimic, pentru a demonstra ca nu e musai sa fie atatia angajati. Putem suplini noi tot, si, daca se mai elibereaza din bugetul de salarii, oameni suntem. Ne mai ocupam si cu mici incursiuni pe coridor, vanam seful, poate trece si ne vede cu un dosar su
