Fostul şef al Armatei, mort la Revoluţie, a fost iniţial exclus din partid pentru furt şi violenţă.
La 18 ani de la dispariţie - în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 -, generalul Vasile Milea rămâne unul dintre cele mai controversate personaje ale Revoluţiei, atât prin ordinele date în timpul revoltei, ca ministru al apărării, dar şi prin prisma variantei oficiale a morţii, sinuciderea. Şi mai puţin cunoscute rămân însă detaliile din biografia sa. Cele legate de suişurile şi coborâşurile carierei militare, de sancţiunile şi promovările pe linie de partid, de caracterizările făcute de superiori şi subordonaţi.
„Evenimentul zilei“, în colaborare cu „Miliţia spirituală“, reconstituie astăzi traiectoria generalului, pe baza filelor din „Dosarul de Partid al Tovarăşului Milea Vasile“. Un document de referinţă care denotă hotărârea fostului ministru al lui Ceauşescu de a intra în Partidul Comunist şi detaliază episodul excluderii sale, pe fondul acuzaţ iilor grave, de abuz de putere şi instigare la furt.
Ura faţă de moşieri
INTRAREA.Pentru a deveni membru al Partidului Muncitoresc Român (PMR, predecesorul PCR - n.r.), Vasile Milea, pe atunci maior, a depus pe 16 februarie 1955 o cerere la Organizaţia de Bază a UM 04326 Basarabi.
„Studiind hotărârile PMR, (...) mi-am dat seama de ţelul şi scopul măreţ pe care-l urmă reşte să-l înfăptuiască în Patria noastră...“, scria în acea vreme maiorul Milea. Admiterea sa printre comuniştii cu carnet nu s-a făcut însă automat. Au urmat procedurile standard ale birocraţiei de partid: verificarea rudelor şi prietenilor viitorului membru, şedinţele cu prelucrări şi dări de seamă ale candidatului, redactarea la foc automat de autobiografii pentru cei de la Cadre şi referinţele date de ofiţerii care l-au cunoscut. Pentru aceştia din urmă, camaradul Milea trecea drept „unul d
