Parca in 1989 Mircea Dinescu a publicat in Germania un volum de versuri, aparut evident ulterior si in tara, cu un titlu incendiar, Moartea citeste ziarul... Ce putea fi mai plesnitor pentru un regim obtuz si criminal decat sa-i pui in fata apropiatul sfarsit? Moartea citeste ziarul... Ma intreb daca de atunci forta subversiva a acestor trei cuvinte a ramas intacta. Probabil ca da. Avand in vedere procesul accelerat de tabloidizare nu e deloc gresit daca ne gandim ca tot moartea face lectura ziarelor si se bucura fiindca se oglindeste in ceea ce citeste. Oare cand au fost date publicitatii mai mule orori ca acum? Oare cand au tasnit mai abitir din pagina de ziar vulgaritatea si prostul gust? Cele mai dubioase personaje sunt vedete absolute si ne sfideaza cu vietile lor tampe si luxoase. Cu adevarat acum moartea citeste ziarul, se destrabaleaza in pagina de ziar si sare la gatul nostru fara nici o jena...
Ce-i putem opune? Cumpatarea, abstinenta, detasarea? Ce alte cuvinte, o atitudine stoica, precum in perioada crepusculara a Imperiului Roman cand o mana de filosofi facea nota discordanta in neintreruptul bal al potentatilor de atunci... Fireste, aceasta este o atitudine. Detasarea inseamna si luciditate, iar luciditatea in ultima instanta lumina. Adica este vorba de ceea ce ganditorii numesc terra lucida, un pamant luminos, vazator, o lumina intrupata, gratie careia dam la o parte cortina intunericului si scena straluceste nestingherit. Atunci moartea nu mai citeste nimic, redevine analfabeta si se intoarce printre groparii care rad de ea.
Intr-o lume dezarticulata doar cateva idei mai pot reface constructia de odinioara. La Congresul al XIV-lea al PCR celor din prezidiu trebuia sa le fie fluturata prin fata ochilor stafia mortii tocmai ca sa stie astfel ca zilele le sunt numarate.
Atunci era sfarsitul si, logic, urma un veritabil inceput. Acum ce es
