Sfantul Stefan linsat pentru credinta nestramutata in Hristos • Nu trecuse un an de la Crucificare Fiului lui Dumnezeu, iar martorii mincinosi, insetati de sange curat, au inventat marturii mincinoase • Caiafa, ca si in randul trecut, intreaba acuzatul daca este adevarat ceea ce i se aduce impotriva • Sfantul Stefan si-a marturisit din nou credinta in Lumina lui Dumnezeu, astfel atatand mai tare pe iudei si a fost omorat cu pietre

In ziua Cincizecimii, zi cunoscuta ca fiind a cincizecea dupa Rastignire si a zecea dupa Inaltarea la ceruri a Mantuitorului Iisus Hristos, Sfintii Apostoli intemeiaza Biserica crestina asa cum a lasat sa fie insusi Iisus. Printre alte lucruri care trebuiau realizate de Apostoli pentru ca trupul Bisericii sa fie ridicat intru credinta adevarata, unitate si curatenie, chiar de la radacina, acestia aveau misiunea sa propuna a fi alesi sapte barbati care sa savarseasca slujbele. Astfel, noua Biserica din Ierusalim, intemeiata in ziua Cincizecimii, isi avea in fata odiseea prin istorie, pornind de la principiul simplu al credintei.

Cei sapte barbati, oameni peste care Duhul Sfant si intelepciunea au pogorat, numiti diaconi, adica slujitori, predicau Evanghelia, botezau si povatuiau pe credinciosi. Peste diaconi, a fost pus un arhidiacon care sa le fie calauza atat diaconilor, cat si crestinilor. In fapt, diaconii si arhidiaconul duceau cuvantul Domnului mai departe, impartasindu-l direct crestinilor. Primul arhidiacon din istoria Bisericii crestine a fost Stefan. Talmacit in greceste, cuvantul Stefan inseamna cununa, ceea ce ne duce cu gandul la faptul ca titlul primit de el nu era neaparat un grad, ci o menire de a tine in armonie comunitatile de crestini care au ascultat cuvantul lui Iisus de la cei sapte diaconi. Intr-un fel, Stefan era cheia cununii formata din cei sapte diaconi. Stefan era un invatat,