Imaginarul popular e cît se poate de productiv în cîmpul semantic al beţiei; descrieri ironic-eufemistice sau comic-hiperbolice circulă în diverse faze ale limbii, înnoindu-se pe aproape aceleaşi tipare. Unele formule şi expresii sînt atestate de mult: la Anton Pann (a merge pe două cărări, a umbla cu ochii logodiţi), la Creangă (unde popa Buligă, zis şi Ciucălău, e "tămîiat şi aghezmuit gata dis-dimineaţă") sau la Caragiale (prin cetăţeanul turmentat ori "catindatul" magnetizat). Unele dintre expresiile mai vechi s-au păstrat (a trage la măsea), altele au ieşit din uz (a lua luleaua neamţului).

O serie lexicală bogată este alcătuită din adjectivele şi mai ales substantivele cu valoare adverbială, de intensificatori: beat mort, beat turtă, criţă, cleşte, praştie, cui, clei, cocă, cleampă, mangă etc. Multe se pot construi direct cu verbul a fi (a fi praştie, a fi mangă) sau cu participiul făcut: făcut praf, pulbere, arşice, borhot etc. Nu toate sunt transparente; cele mai multe par să indice superlativul stării de beţie fie printr-un prototip al durităţii (criţă "oţel"), fie - mai des - printr-o imagine a distrugerii, a anihilării, descompunerii - prin metafore ale strivirii (turtă), ale mărunţirii (arşice, praf, pulbere), ale reducerii la o stare amorfă, păstoasă (borhot, clei, cocă - "îmi picase un fraier, era matol cocă", Dobrescu 1938). Aproape toate cele de mai sus circulă în argoul actual, în care cele mai frecvente par a fi mangă şi muci ("Beat mangă, Ilie Petre, de 31 de ani, din Topoloveni", ziarulargesul.ro; "deci vă faceţi muci la show-uri? aveţi această obişnuinţă?" forum.tuning.ro). De la mangă, probabil prin joc de cuvinte, a apărut şi expresia a se face rangă: "după o noapte experimentală ca să zic aşa în care ne-am cam făcut rangă" (weblog.ro, 23.09.2004). Clei (legat poate şi de imaginea unei persoane cu gura încleiată, care nu poa