Acum e cam frig, dar dacă am întoarce niţel timpul înapoi - să zicem într-o după-amiază de toamnă cu soare -, le-am găsi la locul bine ştiut (la groapa cu nisip) stînd pe băncuţe, unele cu cîte o ţigară aprinsă, altele sorbind cu încîntare cafea din termos şi supraveghind, în mijlocul unei sporovăieli plăcute, copiii care se joacă în nisip cu găletuşe, lopăţele şi mingiuţe. Din cînd în cînd, mai aruncă o privire de control către cărucioarele ce stau frumos aliniate lîngă aleea pietruită a parcului. Daţi-mi voie să vi le prezint pe doamna Olimpia, doamna Ica şi doamna Jeni. Bonele. Cele care veghează asupra copiilor cînd părinţii sînt ocupaţi cu serviciul. Dat fiind faptul că serviciile tind să dureze pînă la ore înaintate din noapte, poate că n-ar fi deplasat să le numim pe aceste doamne mame-surogat sau - ceva mai prozaic - reprezentante ale unei noi şi prospere industrii.

Puţină invidie pentru doamna Olimpia

Luaţi-o, de exemplu, pe dna Olimpia. Cu siguranţă se vor găsii unii care s-o invidieze pentru "pachetul salarial atractiv" pe care şi l-a negociat, la cei 55 de ani ai săi, după pensionarea pe caz de boală dintr-un post oarecare de funcţionară la stat. Dna Olimpia, aşadar, avînd norocul de a se îngriji de odrasla unui cuplu de nouveaux riches, pe lîngă salariul la care ar visa orice tînăr absolvent de facultate, a primit telefon mobil şi automobil Matiz, pentru a se deplasa de la ea, din Iancului, pînă în Pipera, la palatul (nu de cleştar!) în care locuieşte Sara, mica prinţesă pe care o are în îngrijire. Totuşi, conform principiului care spune că omul nu e niciodată mulţumit cu ce are, dna Olimpia, care-şi petrece vacanţele prin sudul Italiei pentru că părinţii Sarei nici nu concep să-şi strice concediul avînd grijă de copil, visează în secret să emigreze într-o ţară mai bună. A văzut ea, în vacanţele alea, cam ce perspective sînt şi recunoaşte