Ne indreptăm infriguraţi spre Comăneşti. Zăpada de la acest sfărşit de an a incăntat pe toată lumea. Sărbătorile de iarnă din anii trecuţi, fără nămeţi,nu au avut nici un farmec.
Ne indreptăm infriguraţi spre Comăneşti. Zăpada de la acest sfărşit de an a incăntat pe toată lumea. Sărbătorile de iarnă din anii trecuţi, fără nămeţi,nu au avut nici un farmec.
Uşoara nostalgie in care căzusem a fost spulberată de larma nemaipomenită care răzbătea de undeva de după pasajul de sub linia ferată, care duce către Primăria Comăneşti. Ca prin farmec am fost inconjuraţi de cai agitaţi, speriaţi de mulţime şi de zgomot, mascaţi şi de o mulţime care fluiera, bătea din tobe şi suna din zurgălăi de te asurzea. Poliţiştii, in ciuda numărului mare, aproape că nu mai pridideau să dirijeze circulaţia oamenilor şi a animalelor, care năvăliseră in stradă. In plus, tot felul de fanfare şi de formaţii instrumentale căntau, fiecare in felul ei. Nu se mai auzea nimic, de parcă ar fi inceput războiul. Atmosfera a fost intregită de salvele de tunuri, e drept artizanale. "Bubuie tare, doamnă, cu căt punem mai mult carbid şi il dozăm mai bine cu atăt e mai mare bombardeaua. Daâ să ştiţi că astea-s mult mai puţin periculoase decăt petardele astea apărute după Revoluţie", ne-a asigurat unul dintre posesorii ciudatului instrument pe care il purtau pe umăr.
SPIRIT DE COMPETIŢIE. Mergem in procesiunea formată ad-hoc de oficialităţile judeţului spre centrul oraşului, acolo unde fusese instalată o scenă. "Fată dragă, pune şi tu masca aia mai bine pe faţă, că acuşi ajungem la scenă şi nu-i de joacă. Se dau premii mari, zece milioane pentru premiul intăi, opt pentru premiul doi şi şase pentru cei de pe locul trei", s-a auzit vocea autoritară a unui bărbat către o fetişcană care nu se mai vedea de după masca imensă care ii acoperea faţa. In spatele ei,