Domnilor şi doamnelor. Fie ca lumina Crăciunului... nu. Fie ca sfănta sărbătoare a Crăciunului... nu. Fie ca... nu. Să vă fie casa casă. Nu. Să vă fie masa masă. Nu, nu, nu! Ceva cu suflet dac-aş găsi.

Domnilor şi doamnelor. Fie ca lumina Crăciunului... nu. Fie ca sfănta sărbătoare a Crăciunului... nu. Fie ca... nu. Să vă fie casa casă. Nu. Să vă fie masa masă. Nu, nu, nu! Ceva cu suflet dac-aş găsi. Fie ca sufletul să... nu. Bine, hai să trec la masa masă. In mod sigur, masa este o masă şi nu este altceva, deoarece ne-am obişnuit ca in aceste vremuri lipsite de dubii să nu avem decăt certitudini (atenţie, aproape truism!). Dacă a fost (este) ceva intr-adevăr lipsit de orice fel de dubii, cu ocazia sărbătorilor romănului, aceasta a fost masa. Masa romănului este in mod sigur o masă şi nimic altceva.

Domnilor şi doamnelor. Fie ca, in zilele astea preocupate de manifestările artistice din gigamarketuri, să ne găsim puţin timp şi pentru a defrişa in mod temeinic ultimele galantare cu măncare. Ca nu cumva tot pe noi să cadă, pe urmă, blestemul vacii nebune, cine ştie, o mai rămăne vreo fleică singuratică, şi ăştia, in loc s-o arunce, o bagă in carnea pentru mici, mai ştii, necuratu’, s-avem surprize de ordin spitalicesc pe urmă. Deci. Să nu lăsăm nimic. Să radem tot. Tot, auziţi? Să invadăm vitrinele frigorifice cu toată forţa. Să apărăm chiar cu preţul vieţii noastre ultimul pacheţel de copite de porc. Să nu lăsăm ultima bucăţică de mănz asasinat, singurică in frigider. Să consumăm cu poftă nepotolită (semnul unei sănătăţi veritabile!) toate fructele din gigamarketuri. Să profităm de promoţiile nebănuite şi să ne mai luăm nişte televizoare. Să ne bucurăm ca nişte copii in faţa unei fleici de porc şi să nu uităm, ah, nu, "să nu uităm nicicănd să iubim trandafirii". Căci "ei sunt pe-acest pămănt un simbol