Toata aceasta calatorie mi s-a parut, retrospectiv, una mai degraba plina de faburi. De lucruri frumoase, adevarate si/sau bune, adica. Tuturor cititorilor Ziarului de Iasi le doresc, la rindul meu, cit mai multe faburi si-n 2008! Acum doua saptamini, dupa o serie de aminari, am reusit in fine sa ma sui pe tren si s-o pornesc spre Ardeal ca sa mai ajung o ultima data in 2007 la Amnas, satul parintilor si al bunicilor si strabunicilor mei. Sa vad de casa si de vinul nou, sa merg pina la Saliste, la Primarie, ca sa lamuresc o chestiune la Registrul Agricol, sa mai iau niste mere si citeva peturi cu vin, evident. Dupa o noapte petrecuta pe tren, dupa o cafea si o cinzeaca de V33 la Vintu de Jos, am ajuns cu Sageata de Timisoara la Sibiu. Am urcat in Piata Mare, am cumparat ziare si reviste pentru serile lungi de la tara care ma asteptau la Amnas, am cumparat o excelenta piine neagra (nu ratez niciodata piinea Dobrun cind ajung la Sibiu), un kil de ceapa rosie de Turda, am trecut pe la vechea mea cunostinta, scriitoarea Ricarda Maria Terschak, la care am mincat o supa de cartofi cu ceapa rosie, apoi am luat personalul de navetisti inapoi spre Saliste. Cind am coborit din tren, m-am trezit intr-un peisaj de iarna frumoasa, cu soare si zapada. Am mers pe jos cei sase kilometri pina-n sat, iar cind am ajuns "acasa", primul lucru pe care l-am facut a fost, desigur, focul! Toata casa era un mare frigider! (N-am mai fost in decembrie "acasa", la Amnas, din 1993. Am stat de vineri pina marti. Parca marti, dupa patru zile de foc in soba, incaperea prinsese, in fine, caldura...) Apoi am coborit in pivnita, sa aduc cite-o sticla din vinul nou, una din butoiul cu V1, una din butoiul cu V2. Da, cel putin pentru vin, anul 2007 a fost unul foarte bun! Chit ca am avut aproape numai nenobila fraga, vinul V1 a iesit de-o aroma si culoare extraordinare, cu singurul mare pacat ca e mai deg