Pina in 2007, subiectul-vedeta in materie de integrare europeana a fost "raportul de tara". An de an, acest document scris in limbajul de lemn european era asteptat ca un mar copt, apoi intors de presa pe toate partile, interpretat in toate felurile si folosit, pina la urma, ca "arma" in luptele politico-mediatice interne. De fiecare data, concluzia era cam aceeasi: "stam prost, se duce dracului rapita". Analizele riguroase au fost foarte putine, in schimb starile emotionale si adjectivele au dat buzna in comentarii si editoriale. Cam acelasi tip de reactii s-au inregistrat, in 2007, pe tema "banilor europeni". A plouat cu indignari ca se pierd fonduri europene in diverse domenii, dar analizele sistematice si periodice ale "situatiunii" au fost putine si au trecut cam nebagate in seama. N-avem ce face: sintem o cultura latino-balcanica, exprimarea emotiilor (eventual intr-o forma cit mai "plastica") este o trasatura definitorie, n-o sa avem probabil niciodata, in editoriale sau in dezbateri, argumentatie anglo-saxona. Asta daca nu cumva vom fi siliti de realitatea concreta sa mai invatam - totusi - si argumentatia, si analiza...
Intre timp - si datorita iuresului de stari emotionale pe care le declanseaza - Tema "banilor europeni" a devenit noua obsesie cotidiana a presei, a politicii si, implicit, a publicului. Desigur, in acest prim an de apartenenta la Uniunea Europeana, subiectele europene despre care se discuta sint mult mai multe decit inainte, mai ales cele de ordin "utilitar" (despre norme si reguli care privesc viata cetateanului, dreptul la munca, alimentele, medicamentele, protectia consumatorului etc.). Dar facem ochii mari cu adevarat doar cind ni se vintura pe ecran sau prin ziare sume cu multe zerouri care ar urma sa binecuvinteze sarmana noastra tarisoara. Primarii, consilierii locali, micii comercianti, pensionarii si fostii "disponibiliza
