Evanghelia dupa Toma fascineaza prin profunzimea cugetarilor, prin intensitatea sa spirituala si prin forta sa de expresie. Ea reprezinta o opera de referinta pentru specialistii si nonspecialistii care studiaza crestinismul primar si sint dornici de noi trairi spirituale. In Evanghelia dupa Toma sint, cred, vizibile influentele altor religii si in primul rind a hermetismului, cind este vorba despre "chip", despre sinele nostru profund, care e vesnic. Universul gnosticilor este unul plin de lumina, Dumnezeu este Lumina, cum apare si in Evanghelia dupa Ioan. Alte teme gnostice prezente sint: obsesia regasirii unitatii primordiale, mitul sufletului androgin, opozitia lumina-intuneric, functia eliberatoare a cunoasterii de sine s.a. si totusi aceasta evanghelie pare cea mai putin gnostica dintre toate evangheliile apocrife si cea mai apropiata de evangheliile canonice si de epistolele pauline. Dintre cele 114 de logia, 79 au legatura directa cu textele canonice. Evanghelia dupa Toma constituie o colectie de maxime sapientiale si ezoterice, avind, cum am aratat, origini diverse. Foarte interesant mi se pare versetul nr. 12, in care Iisus il desemneaza pe Iacob cel Drept ca urmas al sau. De asemenea, Iisus declara ca "adevarata taiere imprejur se face in Duh". Adevarata mama este considerata cea datatoare de viata, adica, precum in Evanghelia evreilor, Sfintul Duh. Camata este condamnata in mod transant. Avem, deci, de-a face cu o lucrare eterogena, ce aduna elemente ale mai multor traditii si credinte prezente in epoca. Dogma ortodoxa asa cum o stim pina astazi s-a statuat la Conciliul de la Calcedon, din anul 451. Prin urmare, atunci cind a fost scrisa, ca si celelalte evanghelii, nici cea dupa Toma nu era deloc eretica. Si nu vad care ar fi motivele pentru ca astazi sa fie considerata astfel. Pina in secolul al IV-lea, reflectia crestina se facea in strinsa legatura cu