Instantaneu
despre mărar, tarhon şi lbiză
nu pot scrie la fel.
despre izvor, ienupăr şi iarnă
pot scrie la fel.
cît despre canton, cuprindere şi clopote
pot scrie la fel
doar dealul şi îngerul.
Cugetarea de tainî
Doamne, cum ar fi
să stau de vorbă
numai cu Tine?
Uite, că-n clipa asta de decembrie
cînd curăţ spanacul
şi mă gîndesc
la cîte feluri de fericiri
sunt în cer şi pe pămînt.
M-am săturat
de fericirile cele bătrîne.
Mi-e dor de la o vreme
de acea fericire pururea tînără
cînd Tu îmi vorbeşti
cînd eu Te ascult ca-n vis
cînd totul e posibil,
cînd zbor peste livezi
sau ca în copilărie
cînd Te aflam în ochii mamei
în mîinile cele harnice şi blînde ale tatei
cînd aşezau pîinea pe masă
sau cînd meştereau căluţul acela de lemn
şi cum mai strălucea apoi el sub bradul de Crăciun,
sub raza de la Betleem.
Doamne, cum ar fi oare,
să stau de vorbă
numai cu Tine?
Cu fruntea lipitî
de geam
copil fiind, cu fruntea lipită de geam
visam fulgii şi ploaia şi soarele şi fragii.
aproape le atingeam.
şi mă împrieteneam şi cu tunetul
şi cu fulgerul
şi cu melcul.
copil fiind, cu fruntea lipită de geam
visam bucuria
cu mireazma de crin
nedespărţită de aripile îngerului
cu care ades mă jucam
Căntec pentru
stiva de lemne
stiva de lemne
stiva de căldură
stiva de cuvinte
la care nu umbla niciodată
şi o aşază doar sub pleoape
sub lumina ce vine de la ploaie
şi de la iarba de după ploaie
o reaşază î
