Ce se va intimpla cu sportul romanesc cind izvoarele de medalii din gimnastica si canotaj vor seca? Dupa ultimele doua editii ale Jocurilor Olimpice de vara, am avut iluzia ca Romania devine, incet-incet, una dintre marile forte ale mapamondului sportiv. Cu 11 medalii de aur obtinute in 2000 la sase discipline sportive, Romania s-a clasat, la editia australiana, pe locul III pe natiuni. In 2004, la Atena, sportivii nostri au cucerit doar opt medalii de aur, dar numai prin trei sporturi: gimnastica (4), canotaj (3) si inot. Anul preolimpic 2007 ne da foarte putine sperante pentru Beijing, intrucit Romania n-a reusit sa obtina nici un titlu mondial la vreo disciplina olimpica, astfel incit conducatorii sportului romanesc s-ar putea declara foarte fericiti daca Romania ar repeta bilantul din editiile 1992 si 1996, cind sportivii nostri au cistigat patru titluri olimpice. Mai putin de atit nu s-a mai inregistrat din 1972! Inainte de a termina cu plicticoasele cifre, este bine de amintit repartitia pe sporturi a laureatilor amintitelor Olimpiade: in 1992, la Barcelona, doua medalii de aur la gimnastica si doua la canotaj, in 1996, la Atlanta, doua pentru gimnastica, una pentru canotaj si una de la scrima, prin Laura Badea. Am amintit aceste date statistice pentru a evidentia ponderea a doua sporturi in peisajul olimpic romanesc: gimnastica si canotajul. Or, in 2007, nici aceste discipline de aur nu au stralucit: la canotaj ne laudam doar cu argintul echipajului de opt, iar la gimnastica s-au luat ceva mai multe medalii, dar sublimul aur lipseste cu desavirsire. Nu putini sint aceia care pun insuccesele gimnastice pe seama plecarii de la lotul olimpic feminin a tehnicienilor Octavian Belu si Mariana Bitang. Poate ca este adevarat, insa chiar si renuntarea celor doi artizani tine de logica lucrurilor, trendul actual care se manifesta in gimnastica fiind putin compatibil cu