Sîmbătă, lotul olimpic de kaiac-canoe al lui Ivan Patzaichin a schiat pe soare la Piatra- Arsă. Se vedeau toate crestele Bucegilor, pînă departe, spre Făgăraş. Ieri, a venit ninsoarea. Nu se mai distinge în 10 metri.
Mironcic, uriaşul cuminte
Sîmbătă. Ora 9:30. Un buchet pestriţ răsare pe monocolorul zăpezii de la Piatra-Arsă. Canoiştii se pregătesc de porţia de schi. Nu-i mai recunoşti. Pe Nicolae Flocea îl identifici prin eliminare. Are chipul acoperit cu o cagulă tricotată şi ochelari de soare. Andrei Cuculici are şi el cagulă, iar ceilalţi fesuri coborîte pînă peste ochi.
Schiuri înguste de fond, beţe şi o doză de veselie înainte de start. Pentru Florin Mironcic, ziua a început din noaptea precedentă.
- Poate mai pleacă din turişti.
- De ce, măi?
- Dacă nu, îi conving eu.
- Ce s-a întîmplat?
- Azi noapte, la unu, chiuiau pe holuri.
Antrenorul coordonator Ivan Patzaichin îl calmează. "Trebuia să ieşi şi să-i rogi frumos să tacă!". Dacă apărea în uşă, efectul era garantat. Mironcic e cel mai înalt şi mai solid dintre canoişti.
Duminică. Ora 10:30. Peisaj schimbat. Ceaţă. Vînt. Ninsoare măruntă, înţepătoare. Grupul e la fel de colorat. Doar că se distinge mai greu. Aerul e mai tăios, respiraţia aburitoare.
Simiocencu şi Loredan Popa, cei mai buni
Sîmbătă. Se porneşte la schiat. Raţia: în jur de 12 kilometri. Ca pentru prima zi. Patzaichin le arată traseul, un circuit ce va fi repetat de 4 ori. Zăpada e mare, dar îngheţată deasupra. Încep în şir indian. Stau grupaţi pînă la primele urcuşuri, apoi se detaşează. Silviu Simiocencu şi Loredan Popa au cea mai lină alunecare pe schiuri. Un fel de Ole Einar Bjorndalen autohtoni. Iau avans rapid.
Duminică. Porţia de schi se reduce la 3 tururi. Sportivii merg mai adunaţi. Parcă se strîng unii-n